Gospodarie pomicola, Zona Mehedinti, Secolul al XIX-lea

Gospodarie pomicola, Zona Mehedinti, Secolul al XIX-lea

Casa mare, a Tatucilor, este un remarcabil monument de arhitectura populara, apartinand primelor decenii ale secolului al XIX-lea. Constructia este asezata pe temelie de piatra de munte, avand planul pe doua niveluri, respectiv, nivelul inferior al pimnitei, destinat pastrarii instrumentarului pomicol aferent, si catul destinat locuirii, cu trei incaperi.

Construita in sistem cula, din barne de stejar masiv, imbinate in cheotoare dreapta, are acoperisul in patru ape, din sindrila de stejar, cu luminator si ciocarlani idolatri pe coama. Are prispa la fatada principala, pe ambele caturi, deschisa jos si inchisa la etaj cu barne masive de stejar, prevazute cu patru creneluri, pentru tragere cu pusca. Stalpii sunt fasonati cu barda si decorati cu motive solare. Scara de acces la etaj este adosata fatadei constructiei, cu usa cu deschidere pe verticala.

Planimetria catului prevede trei incaperi: bucataria cu camera de locuit - care au trecerea comuna si camera buna. Parterul, destinat in exclusivitate pimnitei, este format din doua incaperi cu intrari separate din prispa, usile fiind lucrate din stejar masiv si prevazute cu popi centrali demontabili

Casa, sat. Cerna-Varf, com. Isverna, 2/4 secolul al XIX-lea

Casa joasa, din lemn (Seitan), are prispa partiala pe latura din fata, cu pat din lemn, cu acoperisul, in patru ape - cu panta repede - din sindrila. O particularitate pe care o intalnim, in zonele muntoase din Banat, o reprezinta asezarea cosului de fum pe latura din fata a acoperisului. Acesta corespunde pozitionarii vetrei pe peretele din fata (in tinda), in odaie incalzirea facandu-se cu soba oarba. Planul casei cuprinde si un celar - camara de alimente.

Pimnita – Plostina, Motru, datata 1794. Construita din barne de stejar, are prispa joasa la fatada, cosoroabe si doi stalpi masivi sculptati, fixati in talpile laterale; acoperisul din sindrila este in patru ape Constructia era folosita pentru depozitatul butoaielor, vaselor si instrumentarului pomicol si agricol.

Cazania- constructie specializata pentru distilatul fructelor- este semiingropata, cu peretii din piatra de munte si intrarea prevazuta cu garlici. Aici, este asezat, pe o vatra zidita, cazanul de tuica de dimensiuni mari, cu doua sau trei tevi drepte sau in serpentina, pentru distilare. Era asezata langa un fir de apa, care era dirijat, printr-un sant, sa curga, direct, in racitor prin intermediul unor jgheaburi si ferestre mici in zidarie. Constructia reprezinta o solutie ingenioasa a taranului de a valorifica potentialul naturii si de adaptabilitate la formele de relief, in usurarea muncilor gospodaresti.