Gospodarie pomicola, zona Bistrita-Nasaud, sec. al XIX-lea

Gospodarie pomicola, zona Bistrita-Nasaud, sec. al XIX-lea

Gospodaria apartine zonei etnografice cuprinsa intre cursul superior al Somesului – Muntii Bargaului – Pasul Tihuta, unde existenta satelor zise graniceresti, instituite in epoca Mariei Tereza, datorita privilegiilor acordate, a acumulat o oarecare bunastare si un nivel cultural ridicat.

Casa de locuit, din lemn, cu planul dezvoltat in lungime, este formata din: tinda, doua camere, doua camari - toate dispuse simetric, cu tarnat pe trei laturi. Arhitectura locala este caracterizata de dimensiunile relativ mari ale caselor. Lemnul a fost materia prima de baza, folosit sub forma cununilor orizontale de barne. Tinda, de dimensiuni mari, prevazuta cu soba (tinda calda), tinea loc de bucatarie. Camerele, amplasate in stanga, respectiv, dreapta fata de tinda, dispun de spatiu generos si au ferestre duble, pe fiecare latura. In spatele fiecarei camere, se afla cate o camara, cu intrare din camera. Tencuite, adesea, atat la interior, cat si la exterior, casele au putine elemente de decor. Tarnatul este inchis, iar pardoseala este din caramida zidita pe lat. In aceasta zona, locuitorii practicau agricultura si cresterea vitelor. Grajdul (sura) este de mari dimensiuni, din lemn, pe temelie din piatra de rau, avand acoperisul in patru ape si invelitoarea din sita.

Gospodaria a fost achizitionata in anul 1990, remontata si inaugurata in anul 2006.