Secția aer liber a muzeului de la Golești este o sinteză a civilizației românești tradiționale. Aici poți descoperi modul de viață și ocupațiile țăranilor români din timpuri străvechi, te poți conecta cu tradiția și credințele autentice ale strămoșilor noștri. Pe o suprafață de 10 de hectare au fost remontate, începând cu anul 1966, peste 30 de gospodării din principalele zone viticole și pomicole ale României. Fiecare gospodărie în parte poate fi considerată ca fiind expresia civilizației țărănești, a universului tradițional care a dat identitate diferitelor zone etnografice ale spațiului românesc. O gospodărie a fost/este un complex cultural, economic și social format din averea imobilă (casa, terenurile, anexele –grajduri, magazii, pivnițe, fântâni, poverne, pătule, fânare, cotețe pentru păsări/porci) și averea mobilă (animale, obiecte de uz casnic și gospodăresc, țesături), care prind viață și sens prin folosirea de către membrii unei familii. Casele tradiționale românești erau, în general, construite din lemn de esență tare (stejar, gorun, salcâm), iar, uneori , aveau temelii din piatră. Pereţii caselor sunt construiţi din bârne de stejar/salcâm și tencuiți cu pământ amestecat cu paie şi păr de animale, pe ambele părţi sau doar la interior, în funcție de tradițiile regionale. Construcțiile țărănești sunt de dimensiuni mici și medii (maxim 50 m²), cu două sau trei odăi, dintre care una era bucătăria. Casele erau încălzite de cuptorul sau vatra din bucătărie, căruia îi corespundea o sobă oarbă în camera bună, exemplu vechi de eficiență energetică. Ferestrele sunt de dimensiuni mici pentru a reţine căldura. Toate casele au un spațiu de tranzit, de comunicare cu lumea exterioară numit „sală”. Pentru a face casa mai frumoasă și mai „mândră”, țăranul român împodobea și prelungea sala fie cu un foișor, fie cu un cerdac. În general, casele erau văruite în alb, pentru a capta lumina solară, dar și în albastru (Vaslui, Dobrogea, Alba), pentru a alunga țânțarii. Obiectele interioare (de uz casnic sau textile) care împodobesc casele au fost achiziţionate din zonele de proveniență ale gospodăriilor şi sunt autentice. Pereţii sunt îmbrăcaţi cu macaturi, pe jos sunt așternute preşuri din cârpe lucrate tot la războiul de ţesut, paturile au saltele și perne umplute cu paie, cu macaturi peste ele, prosoape de perete, scaune joase cu trei/patru picioare, masa rotundă cu trei picioare, străchini din lut, linguri, icoane pe lemn, pristornice – sunt obiecte care nu lipseau dintr-o casă ţărănească. Țăranul român își acoperea casa cu șiță, șindrilă, paie sau stuf. Muzeul în aer liber de la Golești este un loc unic, în care tradițiile, meșteșugurile și vechile credințe își dau întâlnire cu generațiile de astăzi. La noi în muzeu sunt prezente și reprezentate toate zonele etnografice ale țării noastre, este o „mică Românie Mare”, și, mai ales, este un loc de întâlnire pentru vizitatorii de toate vârstele. Un loc fermecat unde mergi pe ulițele unui sat românesc autentic, simți cum, parcă, plutește în aer miros de pâine coaptă la țest și lapte proaspăt fiert, care te îmbie să intri într-una dintre casele frumos rânduite, să dai ziua bună stăpânei locului și să te așezi la masă.