Susținători ai învățământului în limba română, ei înșiși mari cărturari, boierii Golești au înființat o școală pe domeniul lor, pentru copiii din sat care doreau să învețe. Școala a funcționat cu intermitențe în prima jumătate a veacului al XIX-lea, în vremea banului Radu Golescu, apoi din 1826 a fost redeschisă de Dinicu Golescu –  până la o dată pe care, lipsa de informații, nu ne lasă a o preciza. Sălile de clasă și dormitoarele erau în camerele din partea dreaptă a foișorului de pază, iar în grădina conacului se realizau lucrări practice și, în timpul liber, era locul de joacă al copiilor. Două mari personalități ale învățământului românesc au predat aici: Ion Heliade Rădulescu și Aaron Florian. În școala de la Golești se predau citirea, scrierea, elemente de gramatică şi de aritmetică, istoria românilor şi a „ţărilor celor mai vestite”, geografia Ţării Româneşti, dar şi geografia Europei şi a altor continente, mitologie, poetica, religia, logica, filosofia, metafizica, morala, algebra şi geometria, arta dramatică, muzica. Paralel cu instrucţia şcolară propriu-zisă, fetele învăţau să împletească, să coasă şi alte asemenea lucruri necesare în gospodărie. Lădița cu nisip în care se exersau slovele, tăblițe de ardezie, bănci și pupitre, manuale și cărți vechi, „Sfântul Nicolae” (nuiaua folosită pentru a-i pedepsi pe școlari), clopoțelul care chema copiii la ore vă duc în timp, în anul 1826, într-una dintre primele școli moderne din Țara Românească.