Muzeul Golești vă invită să vizionați expoziția „Ținutul pădurenilor. Memorii pentru viitor”, realizată cu piese de port popular din colecția doamnei Floriana Anton. Vernisajul va avea loc sâmbătă, 10 mai 2025, de la ora 13.00, în secția de Etnografie a Muzeului Golești. Invitați speciali vor fi dl. Rusalin Ișfănoni și dna. Doina Ișfănoni, reputați etnologi și cercetători ai tradițiilor și ai portului românesc. În cadrul acestei expoziții va fi expusă, prin amabilitatea Muzeului Județean Buzău, o piesă de artă decorativă semnată de Lena Constante și intitulată „Pomul cu păsări”.

Ținutul Pădurenilor este o zonă etnografică distinctă situată în județul Hunedoara, în partea de sud-vest a Transilvaniei, în Munții Poiana Ruscă, între granițele istorice ale Banatului și Ardealului. Se întinde pe un platou aflat între 600 și 1100 m altitudine, izolat natural de văi adânci și păduri dese, ceea ce a permis conservarea unor forme arhaice de cultură populară. Se remarcă așezarea pe culmile însorite, cu terase agricole modelate în pante line. Această poziționare geografică a contribuit la formarea unei comunități relativ izolate, cu o identitate culturală bine definită. Așezat pe valea râului Cerna, acest ținut cuprinde comunele Bătrâna, Bunila, Cerbăl, Ghelari, Lelese, Lunca Cernii și Toplița, precum și satele Alun, Cerișor, Poinița Voinii, Plop, Ruda, Vălari, Cernișoara Florese, Ciulpăz, Dumbrava și Cutin. Această regiune este cunoscută nu doar pentru relieful său spectaculos și aerul curat, ci și pentru tradițiile sale autentice, păstrate de secole. Istoria ținutului este strâns legată de ocupațiile tradiționale ale locuitorilor – păstoritul, agricultura și exploatarea minereurilor – dar și de o viață spirituală și culturală profundă, exprimată în portul popular, muzică, dans și sărbători.

Primele mențiuni documentare despre localități din Ținutul Pădurenilor datează din 1297. Locuitorii sunt urmași ai unei populații românești autohtone, completată de migrații din regiunile învecinate, dar și din vechea Țară Românească. Unii dintre noii veniți, cunoscuți drept „tășcași” sau „taxaliști”, primeau pământ de la stat în schimbul unei taxe, integrându-se rapid în cultura locală. Ocupațiile principale erau agricultura în terase, păstoritul, mineritul (la Ghelar, Vadu Dobrii, Alun), exploatarea talcului și prelucrarea lemnului.

 Portul femeiesc pădurenesc

Cămașa (cămeșa) femeiască pădurenească este o piesă definitorie. Croiala sa se bazează pe un tipar drept, cu „foi” (partea superioară) și „poale” (partea inferioară), lungă până la glezne. Ornamentația de pe mâneci – numite „rânduri” – este compusă din motive geometrice: „coșile” (zigzaguri roșii), „roata mare” (cu romburi și cruci), „budiana” (romb încrucișat), „pupii”, „steaua”, „pizarii”, „tri”, „heli cu patru ochi”, adesea cusute cu fire roșii, negre, albastre sau violet. Tehnicile de cusut erau numite „ațește” și „șinorește”.

Peste cămașă, femeile purtau două oprege (șorțuri din lână neagră vopsită natural), apoi brăcirea (o centură îngustă țesută) și brâul lat. Piesa de rezistență era „balțul”, o centură cu tinte din cositor și catarame turnate în tipare de piatră, ornament specific pădurenilor, realizat de meșteri locali din Bunila. Femeile mai purtau diverse obiecte/bijuterii decorative, precum: zale cu chei, salbe de argint (libre), margele, cepse.

Cojocul femeiesc, purtat la sărbători, era decorat cu motive florale bogate, realizate din mătase – adevărate opere de artă meșteșugărească. Iarna, femeile purtau și șube din lână, colțuni (șosete groase croșetate din lână albă) și opinci. La nunți, mireasa era împodobită cu „cununiță” de flori și „șiptari” cu monede de argint și urma un ritual al „conciului”, în care coafura era legată simbolic de maturitate.

 Portul bărbătesc pădurenesc

Portul bărbătesc păstrează aceeași rigoare și simbolism,  era mai sobru, cu mai puține trăsături distincte, dar solid și funcțional. Cămașa lungă, din cânepă sau bumbac, avea o croială simplă și era purtată cu cioareci (pantaloni de lână albă). Bărbații se încingeau cu curele late de piele sau „brăcinari”. La sărbători, îmbrăcau pieptare din blană de oaie, decorate cu motive cusute. În perioadele reci, bărbații purtau cojoace grele, unele împodobite cu simboluri specifice – de exemplu, crucea cu opt colțuri, uneori înconjurată de tricolorul românesc, ca semn de identitate națională.

Pălăriile pădurenilor aveau mai multe variante: cu „veacă” (boruri întoarse), pălării verzi sau negre decorate cu „pană” din păr de mistreț, toate fiind cumpărate din târgurile de la Hunedoara, Dobra sau Făget. Bărbații purtau deseori opinci cu gurgui, iar iarna – cojoace sau „șube” negre din lână.

Portul pădurenesc era purtat cu mândrie în cadrul sărbătorilor și ceremoniilor tradiționale – cum ar fi nunțile, hramurile bisericilor sau obiceiurile de iarnă – dar și în viața de zi cu zi, reflectând o identitate culturală bine conturată și un respect profund față de moștenirea strămoșească.

Obiceiuri și tradiții

Obiceiurile pădurenești erau legate strâns de ciclurile naturii și de evenimentele de familie. Ritul nunții era însoțit de obiceiuri de fertilitate – stropeala cu apă, „împădurirea” altoiului, legarea miresei cu „conciu” și „cârpa de jolj”. Muzica și dansurile organizate de comunitate erau ocazii de etalare a costumului și a statutului social.

Alte sărbători importante erau cele legate de muncile agricole și pastorale – „măsura laptelui”, „prinderea oilor”, sărbătorile de iarnă cu colinde și jocuri. Portul avea un rol ceremonial și identitar, marcând etapele vieții și statutul social.

Semnificații culturale

Costumele pădurenești sunt atât o o expresie artistică, dar și un document viu al istoriei locale. Ele vorbesc despre viața de munte, despre statutul social al purtătorului, despre anotimpuri și cicluri ale naturii. Pădurenii au reușit să conserve acest patrimoniu vestimentar prin transmisiunea orală și prin continuitatea meșteșugurilor, iar numeroase familii din zonă, precum familia Lucaci din Ghelari, au păstrat și expus costume autentice, datând chiar din anii 1930.

Astăzi, Ținutul Pădurenilor continuă să atragă atenția prin autenticitatea sa și prin modul în care valorifică patrimoniul cultural local – de la port și muzică până la arhitectura tradițională și gastronomia specifică.

Vă invităm deci să descoperiți un ținut fascinant al României, âncepând cu 10 mai 2025, la Muzeul Golești.