Hanul de răscruce din Posești (județul Prahova), construit pe la 1860, evocă lumea  în mișcarea lentă a carelor, în agitația trăsurilor de poștă, în goana călărețului singuratic. Hanul nostru a fost primitor cu călătorii săi din vechime și  a rămas prietenos cu vizitatorii săi care i-au trecut pragul în muzeul de la Golești. Poate fi  un simplu loc de popas, unde te odihnești la umbra prispei largi, plină de mușcate, și te răcorești cu un țap de bere la „botul calului” sau loc de zăbavă, unde se odihnește și se hrănește trupul cu friptură și vin, iar sufletul cu povești. Așezat la răscruce, între drumuri, între timpul de ieri și cel de azi, între destine, hanul nostru a rămas un spațiu la granița dintre real și mitic.  Este singurul han de răscruce care se păstrează într-un muzeu etnografic în aer liber din România. Obiectele de interior: tejgheaua,  rafturile, mesele, scaunele, colecţiile de butoiaşe cu capacele din cristal, ţoiuri, instrumentarul aferent bucătăriei, portul popular, paturile cu tăblii sau simple, sunt originale şi întregesc atmosfera specifică unui han tradiţional. Are bucătărie, unde se prepara mâncarea, cameră mare pentru servit, două camere pentru cei care aveau posibilități materiale să înnopteze în han, și o cameră a hangiței. În jurul hanului, la umbra copacilor, erau trase căruțele, erau legații caii, se aprindeau focuri și chirigii își povesteau din locurile pe unde au umblat. Așa circulau informațiile, se afla care pe unde a mai fost și ce a mai văzut, care s-a întâlnit cu haiducii, care și pentru ce boier a mai lucrat, ce răzmeriță a mai fost, ce se mai vinde și cu cât, care mai e moda cucoanelor de la oraș și multe altele.