Casa mare, a Tatucilor, este un remarcabil monument de arhitectură populară, aparţinând primelor decenii ale secolului al XIX-lea. Construcţia este aşezată pe temelie de piatră de munte, având planul pe două niveluri, respectiv, nivelul inferior al pimniţei, destinat păstrării instrumentarului pomicol aferent, şi catul destinat locuirii, cu trei încăperi.

Construită în sistem culă, din bârne de stejar masiv, îmbinate în cheotoare dreaptă, are acoperişul în patru ape, din şindrilă de stejar, cu luminator  şi ciocârlani idolatri pe coamă. Are prispă la faţada principală, pe ambele caturi, deschisă jos şi închisă la etaj cu bârne masive de stejar, prevăzute cu patru creneluri, pentru tragere cu puşca. Stâlpii sunt fasonaţi cu barda şi decoraţi cu motive solare. Scara de acces la etaj este adosată faţadei construcţiei, cu uşă cu deschidere pe verticală.

Planimetria catului prevede trei încăperi: bucătăria cu camera de locuit – care au trecerea comună şi camera bună. Parterul, destinat în exclusivitate pimniţei, este format din două încăperi cu intrări separate din prispă, uşile fiind lucrate din stejar masiv şi prevăzute cu popi centrali demontabili

Casă, sat. Cerna-Vârf, com. Isverna, 2/4 secolul al XIX-lea

Casa joasă, din lemn (Şeitan), are prispă parţială pe latura din faţă, cu pat din lemn, cu acoperişul, în patru ape – cu pantă repede – din şindrilă.  O particularitate pe care o întâlnim, în zonele muntoase din Banat, o reprezintă aşezarea coşului de fum pe latura din faţă a acoperişului. Acesta corespunde poziţionării vetrei pe peretele din faţă (în tindă), în odaie încălzirea făcându-se cu sobă oarbă. Planul casei cuprinde şi un celar – cămară de alimente.

Pimniţă – Ploştina, Motru, datată 1794. Construită din bârne de stejar, are prispă joasă la faţadă, cosoroabe şi doi stâlpi masivi sculptaţi, fixaţi în tălpile laterale; acoperişul din şindrilă este în patru ape Construcţia era folosită pentru depozitatul butoaielor, vaselor şi instrumentarului pomicol şi agricol.

Căzănia– construcţie specializată pentru distilatul fructelor- este semiîngropată, cu pereţii din piatră de munte şi intrarea prevăzută cu gârlici. Aici, este aşezat, pe o vatră zidită, cazanul de ţuică de dimensiuni mari, cu două sau trei ţevi drepte sau în serpentină, pentru distilare. Era aşezată lângă un fir de apă, care era dirijat, printr-un şanţ, să curgă, direct, în răcitor prin intermediul unor jgheaburi şi ferestre mici în zidărie. Construcţia reprezintă o soluţie ingenioasă a ţăranului de a valorifica potenţialul naturii şi de adaptabilitate la formele de relief, în uşurarea muncilor gospodăreşti.