Gospodărie viticolă, zona Prahova, sec. al XIX-lea
Casa a fost construită la începutul secolului al XIX-lea, cu unele intervenţii în jurul anilor 1910. Se înscrie în tipologia modelelor tradiţionale de locuinţe cu două nuclee compoziţionale, unul de bază şi unul de accent. Expresivitatea edificiului este dată de proporţiile armonioase şi de rafinamentul detaliilor constructive.
Influenţa neoclasicismului a început să se facă simţită în zona Vălenii de Munte, la începutul secolului al XIX-lea şi se manifestă prin plasarea foişorului în axul central al faţadei principale, foişor care adăposteşte şi scara de acces la nivelul de locuire. Frontonul triunghiular al acoperişului foişorului conferă edificiului prestanţă şi monumentalitate.
Locuinţa era organizată pe două nivele, respectiv, nivelul inferior al beciului, destinat depozitării vaselor de vin şi nivelul superior, destinat locuirii, cu două încăperi şi o tindă rece, camerele fiind asimetrice. Faţada principală este marcată printr-o prispă, pe toată lungimea ei, cu stâlpii de lemn fasonaţi cu barda, conform modelului tradiţional. Un lucru inedit îl constituie marcarea intrării principale, adăpostită de foişor, prin dublarea stâlpilor, fapt ce conferă echilibru şi armonie. Parterul se îndepărtează de la soluţia clasică cu tindă mediană şi două încăperi dispuse de o parte şi de alta a tindei şi adoptă o soluţie mai veche, cu tinda plasată excentric în raport cu cele două camere. Această soluţie o găsim la modelele străvechi, în zona superioară a Teleajenului.
Structura şi tehnologia de execuţie se înscriu în repertoriul tradiţional specific unei largi zone etnografice, dezvoltată de-a lungul dealurilor, respectiv, cu pereţii nivelului inferior executaţi din bolovani de râu neprinşi în mortar (zidărie uscată), iar pereţii nivelului de locuire lucraţi din cununi din bârne de lemn, dispuse pe orizontală şi încheiate la colţuri, în cheutoare dreaptă, cercuiţi şi umpluţi cu lut. Planşeul este realizat din grinzi de lemn, iar acoperişul, în patru ape – cu pantă repede – are învelitoarea din şiţă.
Pimniţa, lucrată din bârne masive de stejar încheiate în cheutoare dreaptă, are o singură încăpere unde erau păstrate: linul, teascul, butoaiele pentru vin şi o parte din instrumentarul viticol. Demn de remarcat sunt stâlpii prispei lucraţi artistic, prin fasonare cu barda.
