Vă invităm în perioada august-septembrie 2023, la Muzeul Golești, în Bolnița Banului Radu Golescu, să descoperiți o expoziție de etnografie care ne poartă pe tărâmurile legendare ale fostului județ Vlașca. În expoziție sunt prezentate spectaculoase costume femeiești și bărbătești, alături de obiecte textile și ceramice specifice zonei.
Vernisajul va avea loc pe 3 august 2023, la ora 11.00.
Județul Vlașca, cunoscut astăzi sub denumirea de județul Giurgiu, se afla în sudul regiunii istorice Muntenia, având reședința în orașul Giurgiu. Teritoriul județului cuprindea în mare parte suprafața actualului județ Giurgiu, extinzându-se și în mici zone care, în prezent, fac parte din județul Teleorman. Fiind situat la granița țării, Județul Vlașca era o zonă de frontieră, învecinându-se cu Bulgaria (în trecut, parte a Imperiului Otoman) și cu județele românești Teleorman, Argeș, Dâmbovița și Ilfov.
Fiecare regiune etnografică are caracteristici proprii care o diferențiază în ansamblul ariei culturale românești. Morfologia și funcționalitatea componentelor costumului popular au fost influențate de o serie de factori, precum geografia, economia și istoria. Clima avea un rol important în alegerea materialelor pentru confecționarea costumului, iar ocupațiile locale impuneau anumite tipuri de îmbrăcăminte.
Diversitatea portului popular românesc era remarcabilă, cu piese specifice pentru diferite grupe de vârstă, sex, anotimp și statut social. Aceasta contribuia la o creație populară extrem de interesantă, exprimată prin variate componente ale costumului, bogăție cromatică și ornamentală.
Costumul femeiesc din Vlașca se încadrează în tipologia portului popular din Câmpia Dunăreană. Principalele piese componente sunt: ștergarul, cămașa, peștemanul, catrința și betele. Piesele care acopereau capul, precum și pieptănătura și găteala, variau în funcție de vârstă și statut social. De exemplu, fetele purtau capul descoperit, dar în zilele de sărbătoare își împodobeau părul cu dârdâeci – flori artificiale din pânză. După nuntă, mireasa trecea în rândul femeilor și își pieptăna părul într-un coc în creștetul capului, decorat cu chemeleț sau chemelan.
Cămașa femeiască era încrețită și avea un guler strâns sau puțin mai larg. Ornamentele erau motive geometrice cusute în registre, iar mânecile și poalele cămășii erau decorate în același stil. Peste poale, femeile purtau peștemanul și catrința, ambele realizate din lână neagră sau bleumarin, cusute cu chenar colorat sau cu modele în dungi orizontale. Peștemanul avea un plisaj foarte fin, iar catrința era decorată cu motive geometrice.
În ceea ce privește costumul bărbătesc, vara erau purtate pălării de pai sau fetru, cămăși albe, izmană și curele, în timp ce iarna erau preferate căciulile, cămășile, pantalonii din dimie, poturile, minteanul și ipingeaua. Cămașa bărbătească era de tipul cămășii bătrânești, dreaptă, cu guler și mâneci drepte sau cu manșete. Izmana era simplă, cu două lungimi de pânză pentru fiecare picior, iar poturile aveau un decor cu găitan negru de mătase.
O piesă notabilă în portul bărbătesc era ipingeaua, o haină amplă și funcțională, croită din 4-5 foi de țesătură cusute pe orizontală, cu glugă și mâneci. Aceasta era purtată în special în anotimpul rece sau la drumuri lungi și era folosită și de surugiii din sudul țării ca simbol vestimentar distinctiv al profesiei lor.
Portul popular din Vlașca era bogat și variat, reflectând caracteristicile geografice, economice și culturale ale zonei. Fiecare piesă avea semnificații istorice și sociale, contribuind la un tablou viu al tradițiilor și identității țărănești din această regiune a României. Piese de port, textile de interior și obiecte din lemn și ceramică alcătuiau un bogat patrimoniu cultural, păstrat cu mândrie și transmis din generație în generație.