Mai vechi şi mai interesante ca realizări arhitecturale sunt aşa numitele pimniţe cu boltă. Acoperişul din continuarea pereţilor este confecţionat tot din cununi de bârne orizontale, ale căror dimensiuni sunt reduse spre vârf, în formă piramidală. Bârnele laterale superioare, mai lungi cu circa un metru în partea din faţă a construcţiei, au capetele susţinute pe stâlpi, adeseori ciopliţi, ca la pridvoarele caselor. Peste bârne se aşează podini cioplite cu securea sau scânduri mai groase, şi peste tot acoperişul corzi de viţă de vie uscate. O astfel de pimniţă este cea din Dobriţa – Gorj. Aceste acoperişuri piramidale din cununi de bârne orizontale, frecvente din Caucaz până în India sunt atestate din antichitate.
Alături de construcţiile cu pereţi din bârne au apărut cele cu pereţi din piatră; mai târziu s-a ajuns la pimniţa cu etaj.
În zona Gorj şi în nord-estul Mehedinţilor puteau fi întâlnite pimniţele cu etaj, care se numeau conace. Se remarcau prin masivitatea portalului de la parter, unde era depozitat vinul, şi de scara interioară, sau exterioară (adosată construcţiei) care permitea accesul la etaj. Partea superioară a construcţiei, de regulă cu prispă, servea drept locuinţă a paznicului viei.
