Simpozion Dinicu Golescu, la aniversarea a 247 de ani de la naștere

Miercuri, 7 februarie 2024, Muzeul Golești și Biblioteca Județeană Argeș au organizat un simpozion dedicat unei mai personalități argeșene, Constantin (Dinicu) Golescu (1777-1830), la împlinirea a 247 de ani de la naștere.

Dinicu Golescu a jucat un rol important în promovarea ideilor iluministe care susțineau progresul, educația și raționalitatea. A fost un susținător activ al educației, înființând școli și promovând învățământul în limba română. Aceste idei au fost subliniate de către managerii celor două instituții, dna. Mihaela Voinicu și dl. Narcis Iustin Dejanu, în cuvintele de salut adresate celor prezenți. Au participat elevi ai Școlii Militare de Maiștri Militari și Subofițeri a Forțelor Terestre „Basarab I”, coordonați de dl. plutonier-adjutant principal Marian Burcea, dar și elevi ai Colegiului Național „Zinca Golescu”, sub îndrumarea dnei profesoare Eugenia Zgreabăn. Au fost prezenți Neacșu Florin Eduard, Olteanu Mihai Alexandru, Oprea Flavia Mikaela și Popa Maria Grațiele, elevi ai clasei a IX-a F, alături de Marinescu Ștefan Alexandu, Molea Diana Ioana, Perja Andrei Cristian, Stanciu Alexia Georgiana, din clasa a IX-a A a colegiului piteștean menționat. De remarcat, contribuția la discuții a tinerilor din auditoriu, bine instruiți de dna Zgreabăn, ca urmare a studiilor de carte rară efectuate, și foarte curioși în privința aspectelor sociale și culturale de la început de secol al XIX-lea.

Un oaspete de seamă al zilei de ieri a fost profesorul și istoricul Cornel Carp, care ne-a onorat cu prezența sa.

Cele patru alocuțiuni programate ale evenimentului au conturat un context cultural, au prezentat publicului personalitatea și opera lui Dinicu Golescu și, prin imagini de film artistic, au arătat unui public receptiv cum a fost perpetuată și reflectată memoria acestui cărturar român în societate românească contemporană.

În prima dintre intervenții, dna. bibliotecar Magda Ioniță-Roșoiu a realizat o comprehensivă istorie a cărții tipărite și a centrelor tipografice, în spațiul cultural românesc. Tiparul și cartea au avut o importanță deosebită în evoluția umanității și transmiterea cunoașterii. Tiparul a revoluționat procesul de reproducere a informațiilor, facilitând distribuirea masivă a textelor și accelerând schimbul de idei. Cartea, ca suport al cunoașterii, a fost și rămâne un pilon fundamental al culturii și educației. Ea nu doar stochează informații, ci și stimulează imaginația, susține dezvoltarea gândirii critice și oferă o fereastră către lumea ideilor și a experiențelor. Astfel, tiparul și cartea sunt instrumente esențiale pentru progresul societății, așa cum considera și Dinicu Golescu, cărturarul care a investit cunoaștere, timp și bani în traducerea, scrierea și difuzarea de cărți care să ajute la modernizarea poporului român, în spirit iluminist.

Cea de-a doua prezentare, susținută de dna. Camelia Călin, cercetător științific III, a punctat principalele date cheie ale biografiei lui Dinicu Golescu, urmate de o evocare a călătoriilor pe care boierul muntean le-a făcut în Transilvania, Banat și Europa Centrală și de Vest (Ungaria, Austria, Bavaria, Elveția, nordul Italiei). A călători este o aventură, un proces complex prin care individul se confruntă cu noi teritorii și experiențe culturale. Călătorie presupune depășirea unor granițe fizice, cucerirea spațiului geografic, dar este, în egală măsură, și o incursiune în propriul eu, care este, în acest context, provocat să-și sondeze propriile convingeri, să le analizeze și să le compare cu noile trăiri, deschizându-se către înțelegerea altor perspective de viață. Această depășire a limitelor, atât fizice, cât și spirituale, aduce cu sine o creștere personală și o înțelegere mai profundă a lumii și a propriei identități, așa cum putem vedea în principala lucrare scrisă de Dinicu Golescu și intitulată, pe scurt, „Însemnare a călătoriei mele”. Trăind experiența culturii occidentale, boierul muntean nu se mulțumește să enumere ceea ce a văzut și l-a impresionat în Occident, ci analizează și compară cu situația politică, administrativă, economică și culturală din propria țară. Concluziile îi sunt amare, căci lumea românească era profund subdezvoltată, dar, spirit luminos și curajos, Dinicu Golescu trasează un întreg program de reforme care să-i aducă compatrioții mai aproape de „fericirea obștească” pe care o remarcase la alte popoare. Reîntors în patrie, în 1826, pune în aplicare o parte a propriul său plan de ridicare culturală, înființând, pe moșia de la Golești, din banii săi, o școală pentru toți copii, indiferent de clasa socială căreia îi aparțineau.

Dna. Cristina Boțoghină, șef-secție Istorie și Pedagogie la Muzeul Golești, a abordat un subiect inedit, respectiv, receptarea operei și activității lui Dinicu Golescu în filmografia românească, în filmul „Falansterul”, regizat de Savel Stiopul. Realizat în 1979, cu o distribuție prestigioasă – Liviu Ciulei, Adrian Pintea, Julieta Szönyi, Enikõ Szilágyi, Elena Albu, Dumitru Rucăreanu, Romeo Pop, Aristide Teica, Mihai Mălaimare, Mircea Veroiu, Remus Mărgineanu, Ana Barcan, Vasile Nițulescu, Eusebiu Ștefănescu, Șerban Cantacuzino, Ștefan Velniciuc ș.a. – filmul îmbină istoria cu ficțiunea cinematografică pentru a prezenta experimentul social din comuna Scăieni-Prahova, unde in 1834, inginerul Theodor Diamant, on cu studii în Occident, fascinat de ideile comunismului, a înființat Falansterul, după un model de organizare socială propus de utopistul francez Charles Fourier. Dar, sub presiunea autorităților și din cauza unor realități economice greu de schimbat, falansterul român cedează în scurt timp. În film, rolul lui Dinicu Golescu este interpretat de Liviu Ciulei. Prezentarea unor secvențe elocvente din film, a prilejuit o discuție despre lumea românească la cumpăna dintre două tipuri de civilizații, despre schimbările de obiceiuri și moravuri care încep să se producă la noi în prima jumătate a secolului al XIX-lea.

Simpozionul s-a încheiat cu prezentarea dnei. Gabriela Tomescu Olteanu, tehnoredactor al Bibliotecii Județene Argeș, despre două cărți mai puțin cunoscute de marele public: „Elementuri de filosofie morală alcătuite de Neofit Vamva pentru iubitoarea de învățătură tinerime a grecilor. Și tălmăcite în limba românească, spre folosul tinerilor români de Constandin Radoviciiu dintre Golești”, tipărită la București în 1827, respectiv „Adunare de tractaturile ce s-au urmat între prea puternica împărăție a Rusiii și ’Nalta Poartă; însă acealea numai care sânt pe seama Prințipaturilor Valahiii și Moldaviii”. Dinicu Golescu nu a fost un simplu finanțator al unei școli în limba română, ci un filantrop implicat în întreg procesul de fondare a unui învățământ modern, contribuind și cu traducerea în limba română, publicarea și distribuția către elevi a unor manuale și cărți necesare educației. Tratatul lui Neofit Vamva, publicat la tipografia de la Cișmeaua Mavrogheni, era destinat elevilor din cursul superior al școlii slobode de la Golești. Pentru boierul animat de spiritul luminilor, binele întregii societăți nu se putea realiza decât dacă, de la conducători la treptele inferioare ale ierarhiei sociale, oamenii nu sunt instruiți și educați în sensul respectării unor principii morale și religioase, căci: „boalele morale nu seamănă cu cele trupești, cu toate că sânt mai rele și mai primejdioase”. Adunarea de tratate este un compendiul al acelor prevederi care vizau direct statutul Țărilor Române, din tratatele internaționale semnate între 1774 și 1826 între ruși și otomani.