În perioada iulie-decembrie 2023, la Câmpulung, în secția de etnografie a Muzeului Municipal puteți explora și admira expoziția „Simbolistica motivului vița de vie în arta populară românească”. În continuarea și dezvoltarea colaborării excelente pe care Muzeul Golești o are cu Muzeul Municipal Câmpulung, cca 50 de obiecte din patrimoniul muzeului nostru sunt prezente în această expoziție temporară. Zdrobitorul de struguri și teascul cu pene, diverse obiecte de tăiat vița (ferestrău, cosoare) și de cărat strugurii (coșuri, hârdău), butoiașe, străchini și căni, ploști ș.a., toate ornate cu ancestralul motiv al viței de vie, au călătorit de la Golești la Câmpulung pentru a  face parte din această expoziție. O mențiune specială pentru icoanele prezentate publicului: sunt pictate pe sticlă și au ca tematică vița de vie care își are originea în rănile Mântuitorului.

În vechile tradiții, vița de vie a fost asociată cu Arborele Vieții. În cultura sumeriană, semnul pentru „viață” era o frunză de viță de vie. În vechea tradiție ebraică, vița era simbolul frumuseții, puterii și utilității. Iahve era considerat „crescător de vie”, iar Israelul, via sa. Vița de vie reprezintă imortalitatea, ipostază în care apare în ornamentele și iconografia diverselor popoare.

Românii atribuie viței de vie o origine sacrală, legând-o în legende de sângele scurs din rana Mântuitorului: „In coastă l-au înțepat, / Din coastă i-au curs / Sânge și apă. / Din sânge și apă / Vița de vie — Poamă; / Din poamă – vin, / Sângele Domnului pentru creștini” (T. Pamfile, Sărbătorile de toamnă, 16). Cultivarea viței de vie este considerată o activitate încărcată de sacralitate. În Moldova, se spune că trebuie să lucrezi la via timp de 7 ani și să nu te superi sau înjuri, chiar dacă te rănești. Acest sacrificiu este considerat a aduce iertare pentru păcate și a asigura intrarea în cer.

Calendarul popular român include mai multe sărbători dedicate viței de vie: Sf. Trifon (1 februarie, tăierea butucilor), Armindenul (1 mai, deschiderea butoaielor cu pelin), Sânzienele (24 iunie, aducerea mâncării și băuturii în dealurile cu vii) și Cristovul viilor (14 septembrie, începutul recoltării). Aceste sărbători sunt însoțite de ritualuri de protecție și încurajare a creșterii și rodirii, inclusiv prin binecuvântarea de către preot a viei.

Simbolismul viței de vie este, de asemenea, legat de vin, o băutură sacră și demonică în același timp. Vinul a fost asociat cu sângele și a fost integrat în ceremonii și rituri sacre. Vechiul Testament oferă ample mărturii despre importanța viticulturii în rândul evreilor. Vinul era adunat în saci de piele sau în vase de lut îngropate în pământ, fiind servit în cadrul marilor sărbători comunitare și a riturilor de trecere. El reprezenta o ofrandă rituală în libațiile dedicate cultului strămoșilor și devenea simbolul sângelui Mântuitorului în Taina Împărtășaniei creștine. Considerat a proveni din sfera cerului, el era legat de focul cosmic și cunoașterea absolută. Vinul, întruchipând o băutură masculină, era atribuit cu o putere fertilizatoare și transformatoare. Vinul ocupă o poziție centrală ca simbol al imortalității și veșniciei tinereți, în cultul lui Dionysos (sau Bachus). În cultura egipteană, Osiris este cel care le-a învățat pe oameni cum să cultive grâul și vița de vie.

În cultura noastră, originile vinului și ale viței de vie sunt conectate la sângele scurs din rana Mântuitorului De asemenea, Sf. Gheorghe (23 aprilie, cu rugăciuni la vii și pivnițe) și Sf. Trif, numit și Trif Nebunul, sărbătorit la 1 februarie, sunt considerați protectori ai viței de vie.

Vinul, în calitatea sa de sursă a extazului mistic, reprezintă transformarea vegetativului într-o forță spirituală. Aceasta rămâne o sursă de stimulare și chiar un simbol al inspirației poetice, al bucuriei, iubirii și adevărului („in vino veritas”). Ca orice simbol cultural, vinul are și o latură întunecată. În Vechiul Testament, el este asociat cu „limba fără frâu”, „pierderea minții”, „judecăți greșite”, etc. Orgia dionisiacă este, în esență, „terenul unde Diavolul întâlnește Dumnezeu, infernul se întrevede cu raiul, pământul se conectează cu cerul, morții interacționează cu cei vii, răul se împletește cu binele, urâtul cu frumosul, eroarea cu adevărul…”.