Iordache Golescu, Proverbe comentate, ediție îngrijită de dr. Gh. Paschia, București, Editura Albatros, 1975.

 

Arde soarele dulce, iarăși ploaie ne aduce.

(Se zice pentru fățarnici, ce când mai mult te încălzește, atunci groapa ți-o gătește).

 

Astăzi ploaie, mâine ninsoare și poimâine soare.

(Ne învață să avem curaj la orice întâmplare, că vremea se schimă, adică astăzi rău mâine mai bine).

 

Cum soarele apune, toate la întuneric peșin se pune.

(Adică cum cade cel mare, toate ale lui peșin se întunecă).

 

Mai cald soarele când răsare, decât când apune.

(Adică omul la tinerețe, decât la bătrânețe).

 

Nici ploaia îl udă, nici soarele îl arde.

(Se zice pentru cei ce nu se supără de nimic).

 

Soare cu dinți.

(Adică soare de iarnă ce nu încălzește și se zice pentru cei mari, când pe nimeni miluiesc).

 

Soarele când se culcă, întunericul ne cuprinde.

(Adică, când pier cei învățați, orbi de tot rămânem).

 

Soarele, cât de cald, tot nu încălzește lumea toată.

(Se zice pentru cei mari, ce nu pot ajuta pe toți).

 

Și tina lucește, când soarele o izbește.

(Se zice pentru cele urâte, când înoată în brilianturi și pentru cei proști, când se ocrotează de cei mari).

 

Când adevărul se ivește, atunci minciuna se risipește, ca întunericul când soarele răsare.

 

Câine latră la lună toată noaptea și luna nu-l ascultă niciodată.

(Se zice pentru cei ce strigă împotriva celor ce nu-i ascultă).

 

Lipsește martie din post?

(Se zice pentru cei ce nu lipsesc mai niciodată din slujbe sau din alt oarece, precum și luna lui martie nu lipsește din post).

 

Vremea vinde paiele și nevoia la cumpără.

(Adică de nevoie, la lipsă, te mulțumești și cu cele mai proaste).

 

Vremea te învață.

(Într-adevăr, mai bun dascăl decât vremea nu este altul).

 

Vremea frumoasă nu ține multă vreme.

(Adică norocirea la om).

 

Când se vede la apus o sprânceană luminoasă, s-așteaptă să vie o vreme frumoasă.

(Adică după întristare, când norocul ne zâmbește, așteptăm bună nădejde).

 

Ploaia mărunțică multă vreme ține, iar cea repede, cum vine, așa se duce.

(Adică celui furios curând îi trece mânia, iar celui tăcut ține mai mult).

 

Ceea ce vântul ne-aduce curând de la noi se duce.

(Adică orice din întâmplare ne vine nu ține multă vreme).

 

După furtună vine vreme bună.

(Adică în urma întristării și ale necazurilor, ne vine bucuria și ușurința).

 

Și vânturile, la vremea lor, sunt foarte trebuincioase.

(adică dojana și mânia).

 

După vânt, pe mare, călătoria să ți-o faci, ca să nu te îneci în mare.

(Adică după vreme să te porți, ca să nu te primejduiești).

 

Cea mai frumoasă dimineață are seară întunecoasă.

(Adică cel mai vestit și norocit la început, pe la sfârșit, se vede nenorocit).

 

Astăzi ploaie, mâine ninsoare și poimâine soare.

(Ne învață să avem curaj la orice întâmplare, că vremea se schimbă, adică azi rău mâine mai bine).

 

Când ploaia se risipește, apă nu se mai găsește.

(Se zice pentru risipitori, când nu le mai rămâne nimic).

 

La baligă moale, puțină ploaie trebuie.

(Adică pe cei slabi de tot, mici întâmplări îi topesc).

 

La lux alergăm ca la lumina soarelui, care, în ochi când te lovește, îndată te orbește.

 

Muierea veselă, lumina casei, ca soarele lumina lumii.

 

Sfatul celor tineri, ca soarele de iarnă, ce mult luminează, dar puțin încălzește.

 

Virtutea luminează sufletul, ca soarele lumea.