Construcţii specializate pentru distilarea fructelor, povernele, destinate preparării ţuicii şi depozitării vaselor de borhot, se găseau, de regulă, lângă gospodărie, în capul livezilor sau grădinilor cu pomi fructiferi. Ele aveau, de cele mai multe ori, o „afumătoare”, loc pe unde ieşea fumul în partea superioară şi centrală a acoperişurilor. Pereţii puteau fi din piatră, din lemn, din nuiele şi pământ, îngropaţi sau semi-îngropaţi în pământ. Cazanele pentru fabricarea ţuicii din borhotul de prune sau alte fructe sunt diferite, existând o mare diversitate de cazane de aramă cu capac din aramă sau din lemn, având una, două sau trei ţevi pentru răcire, pentru condensarea vaporilor.
Povarna semi-îngropată din com. Starchiojd, Buzău. Situată în apropierea unui fir de apă, care era dirijat să curgă, printr-un jgheab, direct în răcitor, povarna dispunea de un cazan cu două ţevi, pentru distilat fructele.
