Porcul troian şi limbile de privighetoare

Despre plăceri și fantezii culinare

La capătul tuturor acţiunilor omului este plăcerea. Aşa considera Epicur, care completa prin a spune că plăcerii i se poate atribui, alături de simplitate şi prieteni, centrul existenţei umane.

Plecând de la plăcere, ca centru al existenţei umane, şi ajungând la gust, Soteriades cel Înţelept perepara în Grecia antică mâncăruri destinate stărilor de spirit sau vârstei. El este cel care defineşte hrana îndrăgostiţilor, copiilor, înţelepţilor etc.

Dacă grecii apreciau mesele frumos aranjate şi convivialitatea, romanii au trecut la faza de opulenţă şi chiar bizarerii culinare pe măsură ce deveneau tot mai bogaţi prin cucerirea de noi teritorii.

De la mâncători de terci, aşa cum îi descria Plaut, părintele teatrului roman, şi până la a şoca cu diverse combinaţii de gusturi şi produse alimentare, romanilor le-au trebuit mai mulţi ani şi, mai ales, foarte multe teritorii cucerite.

Tot ei au inventat şi un potenţiator de gust pe care îl foloseau inclusiv la prepararea dulciurilor, deşi combinaţia pare de-a dreptul şocantă, căci garumul, acest potenţiator de gust inventat de romani, era rezultatul unor organe şi bucăţi de peşte puse la macerat timp de o lună şi apoi strecurate.

Dar nu garumul este cel mai bizar produs folosit în prepararea mâncărurilor romane. După al doilea război punic şi cu o populaţie tot mai numeroasă şi înclinată către viaţa de lux, Roma cere contribuţie tututor ţinuturilor supuse. Odată cu bogăţia apar opulenţa şi ciudăţeniile culinare, căci era cert că romanii aveau o înclinaţie către exotic şi neobişnuit. Aşa se face că pe mesele romanilor, la loc de cinste stăteau sortimente de carne pe care astăzi le considerăm bizare, cum ar fi carnea de păun, de hârciog, sturz, cocor, cuc, sticlete sau privighetoare.

Se cunoaşte că impăratul Heliogabal oferea oaspeţilor săi mâncăruri de limbi de păun sau privighetoare dar şi mâncăruri de capete de păun. Se omorau mii de privighetori pentru a le fi luate limbile şi mâncate, romanii având convingerea că limbile de privighetori vor avea o influenţă directă asupra vocilor lor.

Şi tot romanilor le-a venit idea de a găti un porc troian. Era secolul al II –lea î.Hr, când a fost gătit primul porc troian, adică un porc umplut cu multe alte animale şi care a fost menţionat de Macrobiu în Saturnalia. Iată că de la mâncătorii de terci, romanii au ajuns la cele mai bizare gusturi în materie de gastronomie, deşi tot ei au lăsat omenirii reţete de mâncare pe care le savurăm şi astăzi cu plăcere.