Biserica cu hramul Sf. Dimitrie cel Nou, Drăguţeşti – Cotmeana, Argeş, 1814
Monument ecleziastic din lemn, strămutat de pe un deal din valea Cotmeniţei, biserica domină vatra satului din secţia aer liber. Meşterii care au creat acest valoros monument de arhitectură în lemn, din zona Argeş, şi-au însemnat numele pe partea interioară a cosoroabei din pridvorul bisericii şi pe peretele exterior al pronaosului. Ei sunt: Marin Mihai – meşter, Tănase – meşter, Dumitru – meşter, Marin – meşter, Barbu – meşter, Şerban – meşter, Constandin Crucer şi Enache, Marin dulgheriu, Stanciu. De asemenea, inscripţionat pe peretele exterior al pronaosului, găsim şi anul realizării construcţiei: 7322 (1814).
Biserica este înălţată pe o temelie din cărămidă, fiind construită din bârne de lemn de stejar, îmbinate la colţuri în coadă de rândunică. Regăsim, aici, planul construcţiilor religioase tradiţionale din perioada începutului de secol XIX, respectiv planul dezvoltat pe lungime, de tip navă, format din: pridvor semideschis, pronaos de dimensiuni mici, naos generos cu boltă semicirculară şi altar, turla, de formă octogonală, care adăposteşte clopotul, fiind situată pe pronaos, cu acces din interior. Acoperişul este lucrat în patru ape, cu colţurile rotunjite, cu învelitoare din şindrilă.
Accesul în curtea bisericii se face printr-un portic dublu, cu patru stâlpi decoraţi cu motive geometrice ce susţin un acoperiş în patru ape. Poarta în zăbrele este ornamentată cu decoraţii geometrice sub formă de cruci. Gardul, puţin înalt, este din bârne (laţi) lungi din lemn de stejar, fixate în stâlpi verticali (babe). În curtea bisericii, se află cruci din lemn, executate după modelele întâlnite în zonă.
Monumentul impresionează prin decorurile exterioare: un brâu median lucrat în torsadă care înconjoară, la jumătatea pereţilor, întreaga construcţie, stâlpii pridvorului lucraţi în aceeaşi tehnică a torsadei, ornamentaţi în registrul superior cu capiteluri – totul lucrat în lemn.
În interior, remarcăm iconostasul şi mobilierul, piese originale transferate odată cu monumentul, dar şi inventarul de cult creştin ortodox, aparţinând secolelor XIX-XX, donat de parohul Bisericii din Valea Mare-Argeş.
