Gospodărie pomicolă, zona Valea Arieşului-Alba, sec. al XIX-lea
Casa din comuna Sălciua, datată 1884, aparţine zonei Munţilor Apuseni (Mocănime), fiind confecţionată din bârne de stejar îmbinate, la colţuri, în coadă de rândunică şi drept la peretele interior. Acoperişul este înalt, în patru ape, cu învelitoare din paie călcate.
Casele mocanilor de pe Arieş sunt risipite la mari distanţe unele de altele, cu excepţia centrelor de pe firul apei (Sălciua). Construite din bârne, casele au acoperişuri foarte înalte, din paie, sala este închisă de stâlpi uniţi prin arcade construite din contrafişe de lemn. Uneori, construcţiile sunt ridicate pe socluri de lespezi de piatră gălbuie sau vânătă, la fel ca şi cămările mici, care au acelaşi tip de acoperiş ţuguiat şi cu arcade la faţadă. Pe terasele înalte, amenajate pentru firavele culturi de secară, grâu şi orz de primăvară, se ridicau şurile şi grajdurile mari de bârne, acoperite cu paie, numite, în graiul locului, măietori, unde stau muntarii şi muntăriţele care au grijă de vite, fierb laptele, aleg untul, fac brânza. Gardul este construit din nuiele împletite şi acoperit cu paie.
