Datată la sfârşitul secolului al XIX-lea, pimniţa, cu o singură încăpere de plan dreptunghiular, este construită din bârne de stejar fasonate cu barda, cu muchiile rotunjite pentru o mai bună scurgere a apei, îmbinate în cheotoare dreaptă, fără ferestre, pentru a menţine o temperatură constantă şi lumină foarte puţină, necesare păstrării, în bune condiţii, a butoaielor cu vin. Intrarea este prevăzută cu uşi duble din blaturi de stejar, care se închid pe un pop central demontabil (acesta era scos pentru mutarea butoaielor de dimensiuni mari. Toamna, înainte de culesul viilor, butoaiele erau scoase pentru spălare şi verificarea doagelor). Pardoseala este din pământ bătut cu maiul, iar podina din scânduri nefixate în cuie, ele putând fi parţial înlăturate, pentru a folosi şi spaţiul podului. Acoperişul, în patru ape, este din şiţă simplă, bătută la trei rânduri. Pimniţele erau aşezate fie în gospodărie (construcţie specializată), fie în podgoria de vii.
